Simona Culea

I began painting during a deeply personal period, in the final months of my mother’s life. At a time marked by loss and transformation, drawing became both a refuge and a way of expressing what words could not contain. A few years later, I enrolled in a painting school, and this inner need gradually evolved into a consciously embraced artistic direction. My creative process most often begins with a few spontaneous lines drawn on paper. I observe the drawing until, from what initially appears to be randomness, faces, silhouettes, animals, or characters begin to emerge. I discover and develop them gradually, without starting from a predetermined composition. Only after the image reveals its story do I transfer it onto canvas. It is a process that exists at the boundary between spontaneity and construction, which I perceive as a form of controlled chance. I am inspired by the human face and its multiple identities, by gazes, masks, memory, stories, and worlds suspended between reality and imagination. My works frequently feature characters emerging from one another, hidden profiles, fantastic beings, birds, animals, and symbolic mechanisms. Sometimes, a character remains unseen at first glance and reveals itself only to those who give the work enough time. I create figurative paintings with a strong narrative and symbolic dimension. My works do not aim to reproduce reality faithfully, but rather to construct a world of their own, inhabited by enigmatic presences and subtle connections. Colour plays an essential role: it does not merely describe, but expresses emotions, tensions, and relationships between characters. I am currently working on the series 1001 Nights, inspired not by the literal illustration of Oriental tales, but by their atmosphere: mystery, journey, metamorphosis, danger, and fascination. It is a universe in which the real and the fantastic intertwine, and each painting seems to preserve a story that is never fully told. As an artist, I am defined by the freedom to discover the image as I create it. I do not impose a story on the work from the beginning; instead, I allow it to reveal itself. My authenticity lies precisely in this dialogue between spontaneous gesture and attentive observation, between chance and choice, between personal experience and imagination. I paint in order to make visible what sometimes exists, hidden beyond the first appearance. Am început să pictez într-o perioadă profund personală, în ultimele luni din viața mamei mele. Într-un timp marcat de pierdere și transformare, desenul a devenit pentru mine o formă de refugiu, dar și un mod de a exprima ceea ce cuvintele nu puteau cuprinde. După câțiva ani, am urmat cursurile unei școli de pictură, iar această nevoie interioară s-a transformat treptat într-o direcție artistică asumată. Procesul meu de creație pornește, de cele mai multe ori, de la câteva linii trasate spontan pe hârtie. Privesc desenul până când, din aparentul hazard, încep să se contureze chipuri, siluete, animale sau personaje. Le descopăr și le dezvolt treptat, fără să pornesc de la o compoziție prestabilită. Abia după ce imaginea își dezvăluie povestea, o transpun pe pânză. Este un proces aflat la granița dintre spontaneitate și construcție, pe care îl percep ca pe o formă de întâmplare controlată. Mă inspiră chipul uman și multiplele sale identități, privirile, măștile, memoria, poveștile și universurile aflate între real și imaginar. În lucrările mele apar frecvent personaje care se nasc unele din altele, profiluri ascunse, ființe fantastice, păsări, animale și mecanisme simbolice. Uneori, un personaj poate rămâne nevăzut la prima privire și se dezvăluie doar celui care acordă timp lucrării. Realizez pictură figurativă cu o puternică dimensiune narativă și simbolică. Lucrările mele nu urmăresc redarea fidelă a realității, ci construirea unei lumi proprii, populate de prezențe enigmatice și legături subtile. Culoarea are un rol esențial: nu descrie, ci exprimă stări, tensiuni și relații între personaje. În prezent lucrez la seria „1001 de nopți”, inspirată nu de ilustrarea literală a poveștilor orientale, ci de atmosfera lor: mister, călătorie, metamorfoză, pericol și fascinație. Este un univers în care realul și fantasticul se întrepătrund, iar fiecare tablou pare să păstreze o poveste care nu este spusă până la capăt. Ca artist, mă definește libertatea de a descoperi imaginea pe măsură ce o creez. Nu impun lucrării o poveste de la început, ci îi permit să se dezvăluie. Autenticitatea mea se află tocmai în acest dialog dintre gestul spontan și privirea atentă, dintre întâmplare și alegere, dintre experiența personală și imaginar. Pictez pentru a face vizibil ceea ce există, uneori ascuns, dincolo de prima aparență.