Arbone Simona

Mă numesc Simona Arbone, am 47 de ani, iar pictura a fost dintotdeauna o parte importantă din sufletul meu. Prima mea pictură a prins viață în copilărie, pe o pânză de bumbac, folosind culorile bunicului meu, care era zugrav. Atunci am simțit pentru prima dată cum culoarea poate spune povești. Din păcate, la vârsta de 14 ani, odată cu pierderea tatălui meu, drumul artistic s-a întrerupt. Viața m-a purtat în alte direcții, dar mi-a oferit daruri neprețuite: doi copii minunați și doi nepoți care îmi aduc lumină și sens în fiecare zi.De curând, m-am întors la pictură — o pasiune veche, regăsită. Urmez cursuri de specializare și mă perfecționez constant, cu bucurie și recunoștință. Astăzi, pictura este pentru mine mai mult decât un hobby: este renașterea unei iubiri din copilărie și o reconectare profundă cu mine însămi. Culoarea a devenit limbajul meu atunci când cuvintele nu mai erau suficiente. Natura, corpul uman, emoțiile și fragilitatea se regăsesc în fiecare lucrare — nu perfecte, ci sincere. Pictura mea vorbește despre transformare, despre ceea ce se ascunde dincolo de aparențe și despre curajul de a fi tu însuți.Această reconectare cu arta a adus cu sine și primele confirmări din partea lumii artistice, pași importanți care îmi validează noul drum. Printre aceste realizări de suflet se numără participarea cu lucrarea „Sărutul îmbrățișării”, un omagiu adus universului brâncușian, precum și selectarea lucrării „Fără vină” în cadrul Bienalei. De asemenea, universul meu vizual a fost împărtășit cu publicul în cadrul expoziției colective „Fum în ochi”.Fiecare tablou este o parte din mine: o stare, o întrebare sau un adevăr nerostit, iar aceste expoziții sunt puntea prin care emoțiile mele întâlnesc privirea și sufletul celuilalt.